Adevărul nu se vede mereu la suprafață
Căutarea adevărului constă în a „privi în afara cutiei” și analiza lucrurilor nu doar după fapte exacte, ci și după aspecte „ascunse”. La cursuri am fost instruiți să nu credem mărturiile inițiale până să nu găsim anumite probe care să le susțină, lucru care a urmat să mă ajute ulterior și în viața personală. Am învățat să nu cred oamenii din prima, ci să mă documentez despre lucrurile pe care le-au spus. Totul este imprevizibil și prefer să mă asigur înainte să-mi formez alte impresii asupra unor anumite subiecte. Lucrurile care se pot întâmpla după sunt influențate complet dacă credem din prima ce ni se zice și putem fi duși pe căi false (în cazul în care urmăm ipoteze greșite).
Puterea echipei și diversitatea gândirii
Într-o echipă toată lumea are puncte de vedere diverse, iar combinația dintre idei duce mereu la rezultatul corect. Fiecare dintre noi vede părți diferite ale scenei și le analizează în modul lui. Caracterul persoanei este, de asemenea, un factor important în găsirea adevărului respectiv (unii oameni gândesc mai științific, ceilalți poate pe o parte mai sentimentală). Din acest motiv luăm roluri diferite, să ne valorificăm potențialul în domeniul potrivit. Dacă nu faci un lucru cu plăcere, sunt șanse puține să-l faci corect și să te implici total.
Empatia, cheia înțelegerii motivelor umane
De când am venit la acest curs, pentru prima dată în clasa a 6-a, m-am simțit atrasă de domeniu. Mi-am făcut cunoștințe noi, dar în primul rând am făcut lucruri care îmi aduceau bucurie. Am ajutat la rezolvarea cazurilor alături de echipa mea și am plecat mereu cu o satisfacție inimaginabilă. Era (și încă este) fascinant să primesc un caz care părea banal, dar pe baza indiciilor să descoperim ce să întâmplat de fapt. Întotdeauna am încercat să mă pun în pielea personajelor, să gândesc ca ele, ce simțeau și, în primul rând, motivul pentru care au făcut anumite lucruri. Empatia m-a ajutat să înțeleg că adevărul nu este doar despre fapte, ci și despre oameni în general. Nimeni nu face un lucru fără un motiv, iar cursurile m-au ajutat cum să caute temeiul acțiunilor.
Urmele care vorbesc și interogatoriul care dezvăluie
Mereu mi-a plăcut să adun probe, să analizez amprente, urme de sânge care ascundeau răspunsuri. Fiecare detaliu ducea la o ipoteză, uneori schimbând complet reconstituirea după ce am găsit un aspect nou. Totuși, partea mea preferată va fi mereu interogarea suspecților. Am fost interesată încă din primele clipe sa aflu cât mai multe informații despre ei, nu neapărat din dorința de ai prinde, dar cu siguranță din nevoia de a afla adevărul. Alături de colegii mei luam roluri pentru suspecți, jucând sentimentele lor și gândind ca acei anumiți “criminali”, comportându-ne cum credeam noi că sunt în viața reală. Gesturile, privirile și tonul acestora mereu indică ceva nou. De fiecare dată e o senzație intensă când trebuie să citești oamenii, nu doar să-i asculți.
Fiecare om gândea diferit. De la psihopați si sociopați la persoane de rând care au comis o crimă fiind afectați de o mulțime de sentimente puternice. O parte importantă a cursului este sa îi facem persoanei un profil psihologic. Nu doar să ne punem întrebarea “cum a facut acest lucru?” ci și “de ce?”. Analizând trecutul criminaluli ne dăm seama și de motivul acțiunilor sale. Anumite tulburări din copilărie, un reproș spus de o persoană apropiată poate influența extrem de mult caracterul unui om. Totuși, așa procedăm și în viața de zi cu zi. Unii prieteni ne dezamăgesc și începem să ne formăm anumite scenarii cu motivele pentru care au făcut unele acțiuni. La clubul de criminalistică mi-am dezvoltat abilitățile de a citi oamenii și îmi dau seama mai ușor de problemele lor.
Criminalistica, o lecție de viață
În concluzie, cursurile de criminalistică mi-au schimbat modul de gândire, de percepere a lucrurilor ce mă înconjoară. Fiecare caz, fiecare discuție și fiecare exercițiu m-au învățat să privesc mai atent, să gândesc mai profund și să nu mă las păcălită de aparențe. Dar, în primul rând m-am dezvoltat ca persoană, făcând ceea ce-mi place.
Iustina Chiriac, 15 ani
CLUBUL DE CRIMINALISTICĂ IAȘI