Urmele de sânge sunt cel mai adesea asociate cu acte violente, cum ar fi atacul, omorul, răpirea, sinuciderea sau chiar accidentele rutiere. Analizând dimensiunea, forma, distribuția, aspectul general și locația urmelor de sânge la locul crimei se poate răspunde la mai multe întrebări:
- Ce s-a întâmplat?
- Unde au avut loc evenimentele?
- Aproximativ când și în ce ordine?
- Cine a fost acolo? Unde erau ei în relație unul cu celălalt?
- Ce nu s-a întâmplat?
Tipuri de urme
Urmele de sânge sunt clasificate în trei tipuri de bază:
- pasive
- de transfer
- proiectate sau de impact.
Urmele pasive includ picături care cad de pe un corp sau de pe arma crimei.
Urmele de transfer sunt rezultatul unor obiecte care intră în contact cu urmele de sânge existente cum ar fi o urmă de pantofi cu sânge sau o pată de pe un corp care este târât.
Urmele de impact rezultă din sângele care se proiectează prin aer și sunt de obicei văzute ca stropi, dar pot include și jeturi.
Din ceea ce pare a fi o distribuție aleatorie a urmelor de sânge la locul crimei, criminaliștii le pot analiza astfel încât să poată recrea evenimentele cercetate. Această formă de probe fizice necesită ca specialistul să recunoască și să interpreteze modelele pentru a determina modul în care au fost create.
Analiza modelelor
Principii
Deoarece sângele se comportă conform anumitor principii, criminaliștii pot examina stropii/petele de sânge și pot trage concluzii cu privire la modul în care sângele ar fi putut ajunge pe diverse suprafețe.
Analiza modelelor se referă la caracteristicile fizice ale urmelor, inclusiv dimensiunea, forma, distribuția, aspectul general, locația și textura suprafeței unde se găsesc urmele. Analiștii interpretează ce tipuri de modele sunt prezente și ce mecanisme le-ar fi putut cauza.
Aplicații
Pentru a reconstitui crima, analiștii folosesc direcția și unghiul stropirii pentru a stabili zonele de convergență și originea (estimarea locului în care victima și suspectul se aflau în relație unul cu celălalt când agresiunea a avut loc).
Urma de sânge se poate prezenta diferit în funcție de situație, material și unghiul în care aterizează. De exemplu, modelele de pete de sânge pot fi greu de examinat pe suprafețe poroase, cum ar fi țesăturile.
Un punct de origine poate fi determinat prin găsirea zonei de convergență a picăturilor de sânge. Pentru a găsi acest punct de origine, se iau în considerare deseori forma picăturii de sânge și lungimea ei. Această metodă implică trasarea liniilor din fiecare stropire de sânge și găsirea zonei în care se intersectează tot sângele. În plus, unghiul de impact, precum și alți factori externi, cum ar fi materialul pe care cade sângele, pot schimba forma și dimensiunea stropilor de sânge.
Punctul de impact poate schimba forma petei de sânge. Petele de sânge, în loc să-și mențină forma inițială, pot deveni alungite. În aceste cazuri, sângele poate avea o coadă capabilă să indice direcția. Pentru a găsi unghiul de impact, investigatorii măsoară lungimea și lățimea picăturii de sânge și folosesc următoarea formulă:
Analiștii examinează dimensiunea, forma, distribuția și locația urmelor de sânge pentru a-și forma opinii despre ceea ce s-a întâmplat.
Analiza urmelor de sânge folosește principii de biologie (comportamentul sângelui), fizică (coeziune, acțiune capilară și viteză) și matematică (geometrie, distanță și unghi) pentru a ajuta investigatorii să răspundă și la alte întrebări precum:
- De unde a venit sângele?
- Ce a cauzat rănile?
- Din ce direcție a fost rănită victima?
- Cum au fost poziționate victima și făptuitorul?
- Ce mișcări au fost făcute după vărsarea de sânge?
- Câți potențiali autori au fost prezenți?
- Urmele susțin sau infirmă declarațiile martorilor?
Una dintre cele mai importante funcții ale analizei modelului de urme de sânge este de a susține sau de a corobora declarațiile martorilor și constatările de laborator.
Analiza urmelor de sânge oferă informații nu numai despre ceea ce s-a întâmplat, ci, la fel de important, despre ceea ce nu s-ar fi putut întâmpla. Aceste informații îl pot ajuta pe anchetator în reconstituirea crimei, coroborarea declarațiilor martorilor și includerea sau excluderea potențialilor făptuitori din anchetă.
Concluzie
Pentru cazul practic pus în discuție, din analiza stropilor de sânge, a urmelor de transfer, a unghiului de impact și a zonei de convergență Bogdan și David au demonstrat că în conflict a fost implicată și o a treia persoană și nu a fost autoapărare așa cum a afirmat martorul ci crimă cu premeditare.
Lucrarea practică a fost realizată de Bogdan-George Popa, elev în clasa a IX-a la Colegiul Național “Mihai Eminescu” Iași, și David-Ioan Iorga, elev în clasa a IX-a la Colegiul Economic Administrativ Iași în cadrul Atelierelor Forensic Science Modulul II – “Analiza probelor colectate”.
Fotografiile sunt proprietatea Clubului de Criminalistică Iași.
Irina Obrocea, coordonator Clubul de Criminalistică.